I'm back again!

           Astazi s-a intamplat, in sfarsit, acel ceva menit sa ma extraga din starea mea de somnolenta extrema si sa (re)devin  interesata de ceea ce numim "viata", cu toate generalitatile ei...Este vorba despre un eveniment, pentru care initial nu aveam nici un fel de dispozitie, iar tentatia de a nu merge era imensa, si totusi...Bine ca a existat acest "si totusi' si am revenit printre pamanteni....Evenimentul cu pricina este o lansare de carte, care a rupt prototipul de 'eveniment foarte plictisitor" si a fost ceva foarte interesant....Astfel, am avut parte de scene de teatru interpretate de actori si studenti la Teatru, de un filmulet reprezentativ asupra temei cartii, de o muzica extrem de linistitoare si sugestiva...In consecinta, eu ma bucur foarte mult deoarece acest eveniment a reusit sa imi redea interesul si pofta de viata  deoarece in ultimele 4 zile nu mai aveam dispozitie si nici putere pt ceva, fiindu-mi practic LENE pana si sa ma spal pe maini, iar cele mai minore lucruri pareau o corvoada...Dar de cateva ore simt ca mi-am revenit si mi-am propus sa iau cu pasi marunti viata si sa fiu mai calma si linistita...Sa incerc sa vad soarele intr-o zi ploioasa si sa renunt la tristete, deoarece nu face bine...Si apoi, am cel mai important ngrediant pe lumea acesta, si anume Iubirea, asa ca macar de dragul ei si al Lui voi incerca sa fiu mai binedispusa si sper sa si reusesc..

Crampeie de viata

     Alba...Pur si simplu nimic mai mult decat un alb imaculat...Ii venea superb si. ciudat, o scotea din anonimat...Iesea in evidenta tocmai prin rochita ei simpla si alba, fara alte accesorii sau colori...Si-a luat o cafea cu lapte si s-a instalat pe bancuta rosie si aparent  comoda din parc...Parul ei castaniu era prins intr-un coc neglijent, iar cateva suvite ii incadrau fata rotunda...Purta o mica gentuta, din aceea crosetata si sandale joase crem...A privit un moment pieduta verdele plin de viata al peisajului, netulburata parca de galagia copiilor din jur...Era o prezenta diafana, aprope ireala pentru mine in acel moment...La un moment dat a scos o carte din geanta...O carte micuta, cu coperti violet...Avea un semn de carte colorat, pe care l-a pus atenta inapoi in gentuta..A inceput sa citesca, dar dupa numai cateva clipe si-a ridicat brusc privirea, de parca isi amintise subit ceva...Si se pare ca asa si era, deoarece in secunda urmatoare a scos Mp3-playerul, si-a pus castile si s-a cufundat in lectura..Imi imaginam ca trebuie sa miroase divin in preajma ei, ca are un parfum delicat si discret, care se imprasie cu eleganta in jur si ii completeaza imaginea...Eram aproape netulburata cand am auzit o voce:"Mama, hai sa mergem acasa, mi-e foame"...Am oferit un zambet cald la schimb, i-am luat manuta firava si moale, atat de calda si catifelata si am mers impreuna spre casa...A urmat o alta intrebare: "Mama, de ce ni se face foame?"...Si m-am gandit ca data viitoare in parc trebuie sa mi iau si eu o carte ca sa stiu raspunde la toate "de ce-urile"....


  Nota: Nu are legatura cu realitatea, e o povestioara...Realiatatea o traiesc zilnic si prefer sa o parasesc in "patutzul meu virtual"...Atata timp cat doar visele au mai ramas cele gratis

For my diary

   Starea mohorata de afara are o amprenta negativa pana la extrem asupra mea, astfel ca uneori, iar in ultimele zile acest "uneori" a devenit tot mai pregnant, butoiul cu melancolie se tranforma in cel mai adanc abis iar calea spre "luminita" e cea mai mare necunoscuta...Pentru a indulci aceste clipe "gri", desi poate ca e un termen prea lejer pentru ceea ce simt cu adevarat vreau sa scriu in seara aceasta o mica povestioara, povestioara inspirata din realitate:
            

            Si a mai cazut o una...Inca o frunza ruginie uitata melancolic pe pervaz...Sper ca va dura ceva pana cand vantul o va lua cu el spre alte tinuturi...Imi place sa o privesc din cand in cand...Ma linisteste...Cartea sta deschisa pe noptiera...E de ceva timp, poate prea mult, deschisa la aceasi pagina...Dar voi remedia acesta problema acum...Am o dispozitie aparte pentru citit si o dorinta de a recupera timpul pierdut...De-abia astept sa ma pied in paginile ei...In bucatarie miroase placut...Mancarea e aproape gata, desi teancul de vase din chiuveta nu e deloc imbietor, dar ma voi ocupa de ele mai tarziu...Sper sa mai aveam fursecuri cu gem, erau pufoase, vanilate si aproape delicioase...Le mai lipsea un anume ceva ca sa fie magnifice si inca nu am descoperit detaliul care sa le desavarsesca, dar mi-ar prinde foarte bine unul acum, mi-ar satisface pofta de dulce...Ma asez uitata pe pat si deschid televizorul...Reuseste sa ma capteze un film si dupa putin timp inchid aragazul..."Papa bun" e complet gata...Ma mut in dormitor, in patul nostru mare, cu lenjerie de culoarea miozotului si perne pufoase...Mi-e aproape mila sa-l deranjez, deoarece stiu cat timp mi-a luat dimineata pentru a-l anexa "perfectiunii', dar cedez ispitei...Imi iau nerabdatoare carticica si incep sa citesc cu voce tare..Ma rup complet de relitate pana ce aud cheia in usa..Atunci deodata imi amintesc ca merita sa fiu cu adevarat fericita si alerg in bratele lui: "Ce dor mi-a fost de tine iubi"