A story 2

In seara acesta voi continua povestioara mea...E compusa sub impresia romanului "Jane Eyre" de Charlotte Bronte. Unele nume sunt modificate, ca sa fi intr-un fel mai facile citirii si rostire, iar scena prezentata de mine nu exista in carte. E 100% compozitie proprie, compozitie "alimentata" de roman, ca sa zic asa. Sper sa va placa.


       In cele din urma ajunse in salon. Inima statea sa-i sparga pieptul si isi controla cu greu miscarile. Observa masa, aranjata simplu si intim si il observa pe el, asteptand-o. De indata ce a vazut-o domnul Roches se ridica in picioare si ii trase scaunul. Ea isi indrepta cam nesigura pasii spre masa si isi propusese sa dea dovada de control si stapanire.
      -Buna Jane. Arati dragut.
      Cuvintele lui o imbujorara si ii raspunse timid:
      -Multumesc domnule Roches.
     - Haide sa mancam putin, Jane, iar mai tarziu vreau sa iti spun ceva.
     Ea ar fi vrut sa-l intrebe cat mai repede cu putinta ce se petrece, de ce a chemat-o acolo, in nici un caz nu putea sa manance linistita fara sa stie nimic. Inima ei se zbatea si vroia sa strige, dar conditia nu-i permitea, asa ca rosti un: "Cum doriti domnule"  si incerca sa manance ceva.
       Cina era destul de bogata, fiind compusa din supa de gaina cu legume la primul fel, la al doilea budinca de cartofi si carne, iar la desert prajitura cu visine. Jane de-abia se atinse de mancare, iar domnul Roches observa asta. El manca destul de bine, dar nelinistea lui Jane il determina sa cheme relativ repede servitoarea sa stranga masa si sa serveasca ceaiul. Jane sorbi aproape bucuroasa din licoarea dulce de plante cu lamaie si astepta plina de nerabdare si suspans ca domul Roches sa-i dezvaluie misteriosul motiv pentru care o invitase la cina. Acesta, dupa ce se uita o clipa in ochii ei, ii zambi si inspira adanc, rosti:
   - Jane , e ceva ce trebuie sa stii si prefer sa o auzi din gura mea. Noi doi ne-am inteles foarte bine de cand lucrezi in casa mea si sa stii ca iti voi ramane vesnic recunoscator pentru episodul din seara in care mi-ai salvat viata. Mai mult, discutiile noastre filozofice din biblioteca, acele seri de dezbateri dintre noi vom ramane mereu in sufletul meu si le voi considera un balsam, regretand mereu momentul cand te retragei ca sa o culci pe Adele. Jane, eu am ajuns intr-un moment al vietii mele in care...Doamne, ce greu e...
    In clipa aceea isi ingropa capul in maini, iar Jane ii spuse suav, atingandu-i usor incheietura:  "Spuneti, domnule Roches. Stiti ca mereu v-am ascultat si v-am inteles"
         - Da, Jane, stiu...Uite, eu ma voi casatori cu Blanche luna viitoare...Voiam sa stii asta din gura mea...Sincer sa iti spun, nu o iubesc, dar ne casatorim din ratiuni de rang si politice..Si apoi, e o tanara incantatoare si eleganta, cultivata si inteligenta si sper ca va fi o sotie buna.
         In clipa aceea Jane simti ca salonul se invarte cu ea si aproape ca nu mai putea sa isi tina capul drept...Se uita spre scarii in incercarea de a fugi, dar nu se simtea in stare...Se simti cuprinsa de un tremur si auzi ca prin vis vocea domului Roches: "Jane, esti bine?"

A story 1

Vom lua cina impreuna in seara asta. Pregateste-te! Te astept la ora 9 in salon!
     - Dar...
     Fu repezita brusc:
      - Ordinele nu se discuta, domnisoara Jane. Nu ai invatat asta nici pana acum?
      Dupa acest raspuns domnul Roches se retrase. Ea ramasese inmarmurita...Vantul inca caldut de seara ii mangaia suav tenul. Mai avea 2 ore pana la cina. Cu ce sa se imbrace ea? Nu ar fi trebuit sa accepte, dar stapanul nu i-a oferit alta alternativa. Inima ii batea vadit mai repede si era imbujorata. Dar nu, trebuia sa se controleze...Trebuia sa-si stapaneasca sentimentele si sa-si reaminteasca de promisiunea facuta..El nu face parte din lumea ei si e intangibil pentru ea..Ii datoreaza doar respect si seriozitate. Intra si ea inauntru si urca in graba scarile pana la camera ei. Isi pregati apa pentru baie, iar intre timp cauta in dulap o toaleta potrivita. Adele ea in programul ei de joaca, asa ca avea atot timpul pentru ea . Hotari sa se imbrace tot cu rochia neagra de satin, caci ceva mai elegant si potrivit nu avea..Isi facu o mica baie, iar apoi incerca sa-si aranjeze cumva parul..Renunta la obisnuitul si clasicul coc, si pieptana parul pe spate..Imbraca incet rochia si indrazni sa poarte la gat si micutul ei pandativ. Pe cand se privea in oglinda aproape ca nu-i venea sa creada ca va lua cina cu el si isi propusese sa se inarmeze cu mult control..Ii satea destul de bine cu parul aranjat asa, dar din nou ramanea doar o simpla si strearsa guvernanta, in comparatie cu femeile care faceau parte din lumea lui, din lumea luxului si a exuberantei..Incepea sa-i para foarte rau ca nu avea alta rochie, ceva mai tineresc sau mai vesel si chiar vru sa nu mai coboare, dar nu s-ar fi cuvenit...Cateva suvite moi ii mangaiau lin fata..Ceasul batu ora 9..Deschise tematoare usa camerei si se indrepta cu pasi marunti pe coridorul masiv..E o chestiune de secunde pana ce va ajunge la scari, apoi jos si apoi in salon, langa el...Inima ii batea cu o putere incontrolabila si de-abia mai putea merge..


             To be Continued

Despre...

   Dupa ceva mai mult timp in care nu am mai scris m-am hotarat sa revin sau mai bine spus am simtit nevoia sa revin...Pacat ca aceasta nevoie  e plasata in ea mai mare criza de timp in care ma gasesc, dar eu tot iau pauze, chipurile ca sa obtin energia pt noua mea runda de invatat si scris...Sincer, nu stiu ce subiect sa abordez deoarece in viata mea, condimentata cu temperaturi sub 0 grade, cu un teanc imens de cursuri de invatat si cu un tean si mai imens de carti ce trebuie macar rasfoite pt a realiza si invata o tema stupita  nu e prezent momentan soarele luminos si purificator...Am o singura delectare : mancarea si dulciurile si am un singur noroc: Nu depun, astfel incat am o silueta supla, ce nu tradeaza gurmanda din mine...Si totusi ma entuziasmeaza apropierea Zilei Indragostitilor si vreau sa gasesc un cadou frumos frumos si sa scriu o felicitare frumoasa si romantica