A story 2

In seara acesta voi continua povestioara mea...E compusa sub impresia romanului "Jane Eyre" de Charlotte Bronte. Unele nume sunt modificate, ca sa fi intr-un fel mai facile citirii si rostire, iar scena prezentata de mine nu exista in carte. E 100% compozitie proprie, compozitie "alimentata" de roman, ca sa zic asa. Sper sa va placa.


       In cele din urma ajunse in salon. Inima statea sa-i sparga pieptul si isi controla cu greu miscarile. Observa masa, aranjata simplu si intim si il observa pe el, asteptand-o. De indata ce a vazut-o domnul Roches se ridica in picioare si ii trase scaunul. Ea isi indrepta cam nesigura pasii spre masa si isi propusese sa dea dovada de control si stapanire.
      -Buna Jane. Arati dragut.
      Cuvintele lui o imbujorara si ii raspunse timid:
      -Multumesc domnule Roches.
     - Haide sa mancam putin, Jane, iar mai tarziu vreau sa iti spun ceva.
     Ea ar fi vrut sa-l intrebe cat mai repede cu putinta ce se petrece, de ce a chemat-o acolo, in nici un caz nu putea sa manance linistita fara sa stie nimic. Inima ei se zbatea si vroia sa strige, dar conditia nu-i permitea, asa ca rosti un: "Cum doriti domnule"  si incerca sa manance ceva.
       Cina era destul de bogata, fiind compusa din supa de gaina cu legume la primul fel, la al doilea budinca de cartofi si carne, iar la desert prajitura cu visine. Jane de-abia se atinse de mancare, iar domnul Roches observa asta. El manca destul de bine, dar nelinistea lui Jane il determina sa cheme relativ repede servitoarea sa stranga masa si sa serveasca ceaiul. Jane sorbi aproape bucuroasa din licoarea dulce de plante cu lamaie si astepta plina de nerabdare si suspans ca domul Roches sa-i dezvaluie misteriosul motiv pentru care o invitase la cina. Acesta, dupa ce se uita o clipa in ochii ei, ii zambi si inspira adanc, rosti:
   - Jane , e ceva ce trebuie sa stii si prefer sa o auzi din gura mea. Noi doi ne-am inteles foarte bine de cand lucrezi in casa mea si sa stii ca iti voi ramane vesnic recunoscator pentru episodul din seara in care mi-ai salvat viata. Mai mult, discutiile noastre filozofice din biblioteca, acele seri de dezbateri dintre noi vom ramane mereu in sufletul meu si le voi considera un balsam, regretand mereu momentul cand te retragei ca sa o culci pe Adele. Jane, eu am ajuns intr-un moment al vietii mele in care...Doamne, ce greu e...
    In clipa aceea isi ingropa capul in maini, iar Jane ii spuse suav, atingandu-i usor incheietura:  "Spuneti, domnule Roches. Stiti ca mereu v-am ascultat si v-am inteles"
         - Da, Jane, stiu...Uite, eu ma voi casatori cu Blanche luna viitoare...Voiam sa stii asta din gura mea...Sincer sa iti spun, nu o iubesc, dar ne casatorim din ratiuni de rang si politice..Si apoi, e o tanara incantatoare si eleganta, cultivata si inteligenta si sper ca va fi o sotie buna.
         In clipa aceea Jane simti ca salonul se invarte cu ea si aproape ca nu mai putea sa isi tina capul drept...Se uita spre scarii in incercarea de a fugi, dar nu se simtea in stare...Se simti cuprinsa de un tremur si auzi ca prin vis vocea domului Roches: "Jane, esti bine?"